SCURTA ISTORIE

MURIGHIOL

cetatea halmyris

Frumusețea comunei Murighiol, așa cum o vad eu ca fiu al satului, depășește toate pliantele turistice în care se promovează acest colt de rai, îmbrățișat de Delta Dunării. Istoria acestor locuri începe undeva în secolul VII – VI i.H., zona fiind inițial o așezare getica. Atunci, Marea Neagră forma plaje la baza dealurilor acoperite cu păduri de foioase.

Urmează perioada romană marcată de apogeul construirii cetății Halmyris ale cărei vestigii le putem vizita și azi. Aici a fost descoperită o basilica romană, dovadă a creștinării acestor locuri, și de asemenea moaștele a doi Sfinți, Epictet și Astion. La descoperirea acestora am avut onoarea de a lua parte personal.

În perioada romană, Marea Neagră spăla malurile actualului sat Dunavățu de Jos, iar pădurile de foioase au fost tăiate și transportate în Imperiul Roman.

Frumusețea comunei Murighiol, așa cum o vad eu ca fiu al satului, depășește toate pliantele turistice în care se promovează acest colt de rai, îmbrățișat de Delta Dunării. Istoria acestor locuri începe undeva în secolul VII – VI i.H., zona fiind inițial o așezare getica. Atunci, Marea Neagră forma plaje la baza dealurilor acoperite cu păduri de foioase.

Dacă vorbim despre prima atestare documentară a localității Murighiol, aceasta este menționată în registrele turcești din anul 1543, cu numele de Mor-Kasim. Mai târziu, apare în documente turcești, între anii 1864-1877, cu forma de Mori-gol. Din cauza războiului și a inundațiilor care au avut loc in Delta Dunării, după 1877, ucrainenii, veniți din Caraorman și Uzlina, s-au relocat în satele comunei Murighiol.

Ca parte din aceasta istorie locală, străbunicii mei din partea bunicii Parasca (“Pașa”, așa cum era cunoscuta în sat) sunt ucrainenii mutați din zona Caraorman, satul Caralitcov care a dispărut, în satul Dunavățu de Sus.

Dacă vorbim despre prima atestare documentară a localității Murighiol, aceasta este menționată în registrele turcești din anul 1543, cu numele de Mor-Kasim. Mai târziu, apare în documente turcești, între anii 1864-1877, cu forma de Mori-gol.

simbol

ISTORIA CASEI

CASA MAMAIA PASA

Ca parte din aceasta istorie locală, străbunicii mei din partea bunicii Parasca (“Pașa”, așa cum era cunoscuta în sat) sunt ucrainenii mutați din zona Caraorman, satul Caralitcov care a dispărut, în satul Dunavățu de Sus.

Istoria casei începe în anii 1935 – 1940 când străbunicii mei de origine română, Burta Ion și Aftinia se muta de la Agighiol la Murighiol. Ei cumpăra acest lot de teren și construiesc prima casă.

Fiul lor, bunicul meu, Tăsică după certificatul de naștere, deși s-a născut la Agighiol își petrece copilăria in Murighiol unde se căsătorește cu Parasca, o femeie de origine ucraineană care învață limba română alături de soțul ei.

Povestea spune că la un moment dat străbunica Aftinia o trimite pe tânăra Parasca să aducă sare ca să pună in mâncare, dar tânără credea că glumește – „Cum să se aducă o acțiune?” – confundând cu verbul a sări (sare).

familie
familie

ISTORIA CASEI

Din frumoasa căsătorie a acestora au rezultat doi băieți, Trofim și Ion. Ion, actualul proprietar al casei este tatăl meu. Împreuna cu el am renovat casa bunicilor, în care a copilărit atât el cât și eu alături de mamaia Pașa.

În amintirea acestei gospodine, muncitoare de origine ucraineană, am renovat casa și o punem la dispoziția voastră pentru a vă bucura de aceste frumoase meleaguri cu o istorie bogată.

Ca parte a istoriei familiei, îl putem menționa pe fratele bunicii Pașa, Cuprian Macarencu, un povestitor fără seamăn, fost campion mondial la canoe, concurând in anii ’70 și obținând medalia de aur în 1971 la Belgrad, medalia de argint în 1975 la Belgrad, medalii de bronz în 1973 la Tampere și 1977 și 1978 la Sofia.

Unchiul Cuprian a locuit la București, dar venea pe timp de vară la mamaia Pașa, perioadă în care mergeam împreuna la pescuit la undița și îmi povestea cu drag despre călătoriile și experiențele sale.

certificat